Electorala 2009: Alegeri parlamentare anticipate | Alegeri prezidenţiale | Alegeri parlamentare din 5 aprilie

Găgăuzia 2008 | Electorala 2007 | Găgăuzia 2006 | Electorala 2005 | Electorala 2003 | Partide politice

Alegeri / Locale 2007 / Comentarii /

Igor Boţan, 31 octombrie 2007

I. Observaţii generale

Înainte şi după alegerile locale generale din iunie 2007 liderii partidelor politice au subliniat că rezultatele bune în aceste alegeri locale reprezintă chezăşia succesului în parlamentarele din martie 2009. Totuşi a fost surprinzător ca pregătirile pentru alegerile din 2009 să înceapă imediat după formarea noilor administraţii locale. Aceste pregătiri timpurii se manifestă cu tot dinadinsul din luna iulie prin: lansarea unor campanii media propagandistice la cele mai înalte turaţii, însoţite de consolidarea unor holdinguri media şi de răsturnări spectaculoase de situaţii la Consiliul Coordonator al Audiovizualului; ruinarea alianţelor democratice postelectorale înainte ca acestea să înceapă a funcţiona din cauza împărţirii posturilor influente; scindarea singurei formaţiuni cu o anumită istorie politică şi electorală, şi care înregistrase o creşterea în alegerile recente; anunţarea lansării unor proiecte şi iniţiative politice cu caracter inedit; iniţierea unor discuţii despre cum ar trebui să fie constituite viitoarele alianţe, bazate pe doctrine, oferte şi mesaje în vederea depăşirii impasului şi pentru promovarea “schimbării” etc.

Evenimentele menţionate mai sus sînt, de fapt, expresia faptului că cele nouă campanii electorale, desfăşurate în Republica Moldova după declararea independenţei, au creat stereotipul despre componentele de bază ale succesului electoral: a) imaginea liderului; b) oferta electorală atractivă (momeală pentru alegători); c) staff-uri competente şi motivate; d) structuri teritoriale ramificate; e) suportul mass-media; f) resurse financiare pentru punerea şi menţinerea în funcţiune a întregului mecanism partinic. Ca peste tot şi în cazul partidelor din Republica Moldova ponderea fiecărui din aceşti factori variază şi nu poate fi măsurată cu exactitate. Însă cîţiva dintre aceştia pot fi estimaţi implicit. Statistice postelectorale, relevante din punct de vedere sociologic, alături de cele referitoare la distribuirea voturilor pe localităţi, pot jalona destul de exact spaţiul de manevre politice în care liderii partidelor îşi pregătesc strategiile electorale în vederea alegerilor parlamentare din 2009.

Deşi sondajele de opinie din ultimii ani relevă în mod constant că partidele politice au cel mai mic rating de încredere dintre toate instituţiile publice şi private, tot ele relevă că organele administraţiei publice locale au printre instituţiile publice cel mai înalt rating de încredere (aproape de 50%), devansînd Parlamentul, Guvernul şi chiar Preşedinţia.

Tabelul 1. Cîtă încredere aveţi în?.. (foarte multă/oarecare încredere)

Şi numărul cetăţenilor care cred că pot influenţa deciziile autorităţilor locale este semnificativ mai mare ca numărul celor care cred că pot mai lesne influenţa deciziile la nivel naţional.

Tabelul 2. În ce măsură credeţi că puteţi influenţa hotărîrile importante care se iau…^[1]

Aceste percepţii pun în evidenţă importanţa pe care o au branşele teritoriale ale partidelor şi reprezentare lor în organele administraţiei publice locale. Adică, imaginea destul de proastă a partidelor poate fi compensată prin imaginea destul de bună a organelor administraţiei publice locale, evident dacă partidele au o reprezentare pe potrivă în acestea din urmă şi dacă activitatea lor este apreciată pozitiv de către alegători. Factorul respectiv este fundamental, ceilalţi reprezentînd, de fapt, o suprastructură, chiar dacă uneori au un impact mai mare în asigurarea succesului electoral. În acest sens, nu este deloc întîmplător că în 2003 partidul de guvernămînt a recroit structura administrativ-teritorială a ţării în conformitate cu ramificaţia branşelor teritoriale ale partidului.

II. Profilul sociologic al primarilor

Distribuţia după criteriul apartenenţei politice

Din raţionamente practice, pentru compararea datelor referitoare la formaţiunile politice Tabelul 3 prezintă acronimele acestora.

Tabelul 3. Glosar

1. PDM — Partidul Democrat din Moldova
2. PCRM — Partidul Comuniştilor din Republica Moldova
3. AMN — Alianţa “Moldova Noastră”
4. PAM — Partidul Agrar din Moldova
5. PSM — Partidul Socialist din Moldova
6. PLD — Partidul Legii şi Dreptăţii
7. PPCD — Partidul Popular Creştin Democrat
8. MPSNM — Mişcarea Profesioniştilor “Speranţa-Nadejda” din Moldova
9. PL — Partidul Liberal
10. PSL — Partidul Social-Liberal
11. PSDM — Partidul Social Democrat din Moldova
12. BEPRR — Blocul Electoral “Patria-Rodina — Ravnopravie”
13. PEAVM — Partidul Ecologist “Alianţa Verde” din Moldova
14. PPR — Partidul Popular Republican
15. UCM — Uniunea Centristă din Moldova
16. PUM — Partidul Umanist din Moldova
17. PDSM — Partidul Democraţiei Sociale din Moldova
18. PNL — Partidul Naţional Liberal
19. CI — Candidaţii Independenţi

Datele referitoare la primarii aleşi reprezintă un interes aparte fiindcă permit compararea profilurilor sociologice ale primarilor promovaţi de partide cu cele ale primarilor independenţi. Numărul primarilor independenţi este semnificativ — 135 (15%) din cei 893 aleşi la 3 şi 17 iunie 2007 (în 7 localităţi primarii nu au fost aleşi din diverse motive).

Tabelul 4. Apartenenţa politică a primarilor aleşi în 2007

Putem admite că distribuirea pe diferite categorii: de vîrstă, gender, educaţie, ocupaţie — a primarilor independenţi este adecvată culturii politice din Republica Moldova. De aceea, profilul sociologic poate servi drept punct de reper pentru comparaţii cu profilurile primarilor partinici.

Distribuţia după criteriul vîrstei

Vîrsta medie a primarilor este de 47,5 ani, iar cea a primarilor independenţi e cu puţin sub cea medie, reprezentînd 46,7 ani. Evident, acest criteriu este relevat pentru partidele cu pondere mare în viaţa politică, de aceea nu trebuie să mire că în Tabelul 5 indicatorii vîrstei medii a primarilor partidelor respective sînt flancaţi de indicatorii pentru partidele cu o reprezentare minimă.

Tabelul 5. Vîrsta medie a primarilor

În ceea ce priveşte reprezentarea pe categorii de vîrstă în interiorul formaţiunilor, se remarcă PCRM cu cea mai înaltă cotă de reprezentare a celor cu vîrsta de peste 60 de ani şi a celor cu vîrsta între 50–59 ani. Este vorba, de fapt, despre categoriile de vîrstă dintre cele mai active la votare.

Tabelul 6. Distribuţia primarilor după categorii de vîrstă

Pe de altă parte, PPCD este formaţiunea care s-a manifestat cel mai mult în promovarea candidaţilor cu vîrsta sub 30 de ani. Cu excepţia PCRM, toate celelalte partide confirmă o legitate, fiind reprezentate preponderent de primari cu vîrsta medie de 40–49 ani.

Distribuţia după criteriul gender

Este de menţionat că numărul de 162 de femei alese primari în 2007 este în creştere cu 2% faţă de alegerile locale din 2003.

Tabelul 7. Apartenenţa politică a femeilor primari

Numărul femeilor promovate de unele partide este semnificativ peste media pe ţară de 18% şi cu mult peste cota de reprezentare a femeilor primari independenţi (14,8%). Dintre partidele mari şi cele cu o anumită pondere se pare că doar PCRM, PDSM, PPCD şi PSL au politici gender de reprezentare în organele elective. Ţinînd cont de faptul că femeile deţin o cotă de 52% din alegătorii moldoveni, precum şi de tendinţa echilibrării reprezentării în organele elective pe criterii gender, partidele menţionate ar putea beneficia pe termen lung de pe urma practicilor aplicate în prezent. Dintre partidele cu reprezentare semnificativă doar AMN are o reprezentare sub cea medie a femeilor în funcţiile de primari.

Tabelul 8. Procentajul femeiilor primari în cadrul fiecărui partid

Distribuţia după criteriul educaţiei

Tabelul 9 relevă că cea mai reprezentată categorie la funcţia de primar este intelectualitatea şi specialiştii din localităţi (pedagogii, inginerii, agronomii, juriştii, economiştii etc.), care posedă cea mai înaltă capacitate de comunicare şi convingere. Diferenţele pot fi explicate mai degrabă prin proporţia şi numărul de specialişti pregătiţi pentru necesităţile social-economice ale localităţilor.

Tabelul 9. Repartiţia primarilor după educaţie

Tabelul 8 remarcă faptul că pentru toate formaţiunile politice este caracteristică, practic, aceeaşi proporţie de reprezentare după criteriul educaţional. Fluctuaţiile observate nu sînt în măsură să devalorizeze concluzia respectivă. Acesta poate fi efectul uniformizării ideologice din perioada preindependenţă, cînd şi-au edificat personalitatea mai bine de 90% din primarii aleşi.

Tabelul 10. Educaţia de bază a primarilor formaţiunilor parlamentare

Distribuţia după criteriul ocupaţiei

Un interes aparte îl reprezintă repartiţia primarilor după criteriul ocupaţiei de dinaintea alegerilor. Tabelul 11 evidenţiază că 435 foşti primari (48,3%) şi-au reconfirmat competenţa, fiind realeşi în această funcţie. Acest procentaj se deosebeşte esenţial de procentajul de realegere a parlamentarilor şi consilierilor care, de obicei, variază între 30–35%.

Tabelul 11. Numărul primarilor realeşi în funcţie în 2007

Un alt lucru important de remarcat este că pe locul doi în topul ocupaţiei foştilor primari se află activitatea de antreprenor (conducători de SRL-uri, societăţi pe acţiuni şi întreprinderi individuale). Cifra absolută de doar 75 de primari foşti antreprenori (6,7%) nu trebuie să înşele. Din cei 435 de primari aleşi în 2003 şi realeşi în 2007, activitatea de antreprenor o practica un procentaj foarte înalt. În acest sens, merită remarcat faptul că toţi antreprenorii deveniţi primari în 2003 au trebuit să-şi sisteze activităţile în conformitate cu legislaţia, lăsîndu-le, de fapt, pe seama apropiaţilor.

Tabelul 12. Repartiţia primarilor după ocupaţia pe care au avut-o pînă la alegerile din 2007

Remarcile de mai sus se confirmă implicit dacă examinăm separat distribuţia după criteriul ocupaţiei a primaţilor aleşi din partea PCRM şi a celor aleşi din partea opoziţiei. Din Tabelul 13 vedem că în cazul PCRM categoria primarilor, foşti antreprenori, se află pe locul patru fiind devansată de categoria profesorilor, care în cazul PCRM sînt de cele mai multe ori directori de gimnazii şi licee cu o mare influenţă asupra comunităţilor şi de cea a secretarilor primării şi ai consiliilor locale, care la fel sînt foarte influenţi în localităţi.

Tabelul 13. Ocupaţia primarilor PCRM pînă la alegerile din 2007

În cazul opoziţiei per ansamblu categoria primarilor foşti antreprenori este în top imediat după categoria primarilor realeşi. Luînd în consideraţie remarcile de mai sus putem afirma că distribuţia primarilor după criteriul ocupaţiei, alături de distribuţia după criteriul educaţiei, confirmă faptul că aderenţii principalilor partide politice, promovaţi în funcţii publice, nu reprezintă pături sau segmente sociale distincte, cu viziuni deosebite. Apartenenţa doctrinară este un criteriu valoric doar pentru grupurile de iniţiativă care fondează partidele şi elitele acestora. În rest, membrii partidelor din teritorii, distribuiţi pe grupuri sociale, sînt reprezentaţi relativ uniform, practic, în cazul tuturor partidelor. Această concluzie elucidează curiozitatea din 2003, cînd actualul partid de guvernămît s-a declarat “partid al poporului”. Într-adevăr, de ce să n-o facă din falsă modestie dacă nu reprezintă vreun segment social anume, dar are cel mai înalt rating şi pretinde că-i reprezintă pe toţi, dea valma?

Tabelul 14. Ocupaţia primarilor formaţiunilor parlamentare de opoziţie pînă la alegerile din 2007

Migraţia politică a primarilor

Unul din fenomenele remarcabile care confirmă că apartenenţa politică a aleşilor locali este, în mare măsură, un factor de conjunctură şi nu de reprezentare a segmentelor sociale este migraţia politică a primarilor. Astfel, 132 de primari din cei 435 realeşi, adică aproximativ 1/3, şi-au schimbat orientarea politică înainte de alegeri.

Tabelul 15. Procentajul primarilor realeşi în cazul fiecării formaţiuni

Evident, cel mai mare succes în convertirea primarilor oponenţilor politici (Tabelul 16) l-a avut partidul de guvernămînt. PCRM a reuşit să convertească 71 de primari realeşi (30%), dintre care doar 27 (11,2%) din cei foşti independenţi.

Tabelul 16. Primarii realeşi, convertiţi de la alte partide

Şi partidele democratice au practicat atragerea primarilor oponenţilor, împreună ele au reuşit să convertească tocmai 10 primari comunişti (Tabelul 17).

Tabelul 17. Primari realeşi care au migrat de la un partid spre altul

Tabelul 18 oferă detalii despre migraţia politică a primarilor realeşi. Pe diagonală, la intersecţia coloanelor orizontală şi verticală este indicat numărul primarilor realeşi în cazul fiecărei formaţiuni. Pe orizontală este indicat numărul de primari convertit de la fiecare din formaţiunile oponente. Pe verticală este indicat numărul primarilor pierduţi de fiecare din formaţiuni în favoare oponenţilor.

Tabelul 18

	PCRM	AMN	PDM	PPCD	PDSM	PSDM	PPR	UCM	PEAVM	PLD	CI	PSL	MPSNM	PAM	Total
PCRM	237	21	11	2	-	-	-	2	-	-	27	2	2	4	71
AMN	3	63	2	-	-	-	-	1	-	-	5	2	-	-	13
PDM	1	2	22	1	-	-	-	-	-	-	4	-	-	3	11
PPCD	-	1	1	13	-	-	-	-	-	-	1	-	-	-	3
PDSM	1	-	-	-	7	-	-	-	-	-	1	-	-	-	2
PSDM	-	-	-	-	-	3	-	-	-	-	1	-	-	-	1
PPR	1	1	-	-	-	-	3	-	-	-	-	-	-	-	2
UCM	1	-	-	-	-	-	-	8	-	-	1	1	-	-	3
MEAVM	-	-	-	-	-	-	-	-	1	-	1	-	-	-	1
PLD	-	1	-	-	-	-	-	-	-	1	-	-	-	-	1
CI	3	12	3	1	-	-	-	-	-	-	65	4	-	1	24
PSL	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	11	-	-	0
MPSNM	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	0	-	0
PAM	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	0	0
Total	10	38	17	4	0	0	0	3	0	0	41	9	2	8	132

III. Profilul sociologic al consilierilor raionali şi municipali

Există deosebiri esenţiale între profilurile sociologice ale consilierilor raionali şi municipali (nivelul II al administraţiei locale) şi ale primarilor localităţilor aleşi la alegerile locale din 3–17 iunie 2007. Deosebirile respective vor fi evidenţiate în continuare, ele fiind expresia particularităţilor Legii Nr.436-XVI din 28.12.06 privind administraţia publică locală şi ale Legii nr.768-XIV din 02.02.2000 privind statutul alesului local, care reglementează atribuţiile, responsabilităţile, incompatibilităţile şi cadrul temporar de muncă al consilierilor şi primarilor. Astfel, consilierii au împuterniciri extinse în adoptarea deciziilor şi efectuarea controlului executării acestora de către administraţie, dar, în acelaşi timp, responsabilităţile acestora sînt foarte vag determinate, inclusiv din cauza faptului că nu sînt remuneraţi stabil (cu excepţia diurnelor), avînd un regim de lucru normal de o şedinţă la trei luni de zile. Primarii, în schimb, au atribuţii preponderent manageriale, funcţia lor fiind incompatibilă cu oricare altă funcţie remunerată, cu excepţia celei didactice sau ştiinţifice.

Distribuţia după criteriul apartenenţei politice

Din Tabelul 19 se vede că funcţia de consilier este mai politizată decît cea de primar. Astfel, doar 1,9% din consilierii raionali şi municipali aleşi au participat la alegeri în calitate de candidaţi independenţi faţă de cifra de 15% în cazul primarilor. De asemenea, merită menţionat faptul că funcţia de primar a fost mult mai rîvnită decît cea de consilier — pentru o funcţia de primar au candidat ceva mai mult de 9 persoane, în timp ce pentru o funcţie de consilier ceva mai mult de 5 persoane. În general, distribuţia celor 1122 de consilieri raionali şi municipali după criteriul apartenenţei politice o repetă pe cea a distribuţiei primarilor.

Tabelul 19. Apartenenţa politică a consilierilor raionali şi municipali 2007

Distribuţia după criteriul vîrstei

Vîrsta medie a consilierilor raionali este 51,7 ani, cu patru ani mai mare decît cea a primarilor. Tabelul 20 evidenţiază că dintre partidele cu o anumită pondere PCRM şi PL se află la polii mediei de vîrstă a consilierilor.

Tabelul 20. Vîrsta medie a consilierilor raionali şi municipali 2007

Tabelul 21 arată că proporţiile categoriilor de vîrstă sînt comparabile pentru principalele formaţiuni politice. În contrast cu distribuţiile în cazul primarilor, în privinţa consilierilor se poate spune că intenţiile de reprezentare mai echilibrată sînt evidente. Explicaţia ţine de faptul că alegerea consilierilor se face pe liste de partid, fiind reprezentaţi cei inseraţi în topurile listelor, iar în cazul primarilor, reprezentarea diferitelor categorii ţine într-o măsură mai mare de simpatiile cetăţenilor faţă de calităţile candidaţilor şi mai puţin de normele de reprezentare acceptate de partide. Din Tabelul 21 se poate desprinde că PL şi PPCD sînt formaţiunile cu cea mai echilibrată reprezentare pe criteriile de vîrstă, în timp ce în cazul PCRM, AMN şi PDM accentul se pune pe promovarea celor mai experimentaţi.

Tabelul 21. Distribuţia consilierilor raionali şi municipali după categoriile de vîrstă

Distribuţia după criteriul gender

Procentajul femeilor consilieri raionali şi municipali este de 16,5%, cu 1,5% mai mic decît procentajul femeilor primari. Procentajul femeilor consilieri independenţi — 0,2%, confirmă că partidele din Republica Moldova au un rol important în promovarea principiului egalităţii genurilor în politică. Tabelul 22 evidenţiază reprezentarea numerică a femeilor consilieri în cadrul partidelor politice.

Tabelul 22. Apartenenţa politică a femeilor consilieri municipali şi raionali

În general, este meritul partidelor că reprezentarea femeilor în Parlament — 20%, în primării — 18%, şi în consiliile raionale şi municipale — 16,5%, este conformă mediei europene. Deşi sînt evidente progresele în promovarea femeilor, totuşi nu se poate vorbi încă de politici bine chibzuite în acest sens. Reprezentarea femeilor consilieri în cele două municipii — Bălţi şi Chişinău, cu statut de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul II, se deosebeşte cardinal. În municipiul Bălţi reprezentarea femeilor consilieri este de 14,3% — sub media pe ţară, iar în municipiul Chişinău reprezentarea femeilor consilieri este cea mai înaltă — 1/3. În Chişinău, performanţa se datorează celei de a doua fracţiuni din consiliul municipal Chişinăului — cea a PL, care este reprezentat în proporţie de peste 50% de femei. În general, după cum se vede din Tabelul 23, PL are cel mai înalt procentaj pe ţară de reprezentare a femeilor în consiliile raionale şi municipale.

Tabelul 23. Procentajul femeilor consilieri municipali şi raionali în cazul fiecărui partid

Distribuţia după criteriul educaţiei

Cum aproximativ 90% din consilierii aleşi şi-au primit instruirea profesională în perioada sovietică, la fel ca şi în cazul primarilor, distribuirea lor după criteriul educaţiei reflectă o anumită realitate legată de profilul economic şi politicile de pregătire a cadrelor din perioada respectivă. Din Tabelul 24, comparat cu Tabelul 9, se observă anumite diferenţe în distribuţia după educaţie a consilierilor, faţă de cazul primarilor, lucru care poate fi, mai degrabă, intuit, decît stabilit în baza unor date bine determinate. O explicaţie mai credibilă poate fi oferită de compararea datelor referitoare la educaţie şi ocupaţie, lucru care va fi efectuat la rubrica distribuţiei după ocupaţie (tabelul 26).

Tabelul 24. Distribuirea consilierilor municipali şi raionali după criteriul educaţiei

Tabelul 25 confirmă că, la fel ca şi în cazul primarilor, reprezentarea consilierilor după criteriul educaţiei este practic uniformă în cazul principalelor formaţiuni politice reprezentate în Parlament. Adică, preferinţele ideologice nu sînt determinate de educaţie, ci de rating-ul de succes al partidelor.

Tabelul 25. Distribuţia censilierilor municipali şi raionali după criteriul educaţiei în cazul partidelor parlamentare

Distribuţia după criteriul ocupaţiei

Tabelul 26 pune în evidenţă categoriile de cetăţeni activi din punct de vedere politic şi administrativ, prin prisma ocupaţiei de bază. Faptul că antreprenorii sînt cei mai reprezentaţi în organele administraţiei public locale nu este nou, acest lucru a fost observat şi după alegerile locale din mai 2003. Dacă am admite că şi în cazul Republicii Moldova este aplicabilă norma “statistică” conform căreia, cu antreprenoriatul se ocupă 5–7% din cetăţeni, atunci reprezentarea lor în consiliile locale în proporţie de 24%, adică de aproximativ patru ori mai mare, este un fenomen demn de atenţie şi analiză.

Tabelul 26. Distribuţia consilierilor municipali şi raionali după ocupaţie

Fenomenul menţionat mai sus este unul dintre cele mai remarcabile efecte ale perioadei de tranziţie. După toate aparenţele, în perioada respectivă, cei mai activi şi abili cetăţeni s-au lansat în afaceri, însă dezindustrializarea Republicii Moldova a făcut ca cel mai semnificativ segment de antreprenori să fie format din persoane cu studii inginereşti. O explicaţie în acest sens ar fi că în perioadele cele mai dificile instituţiile medicale şi cele de învăţămînt au subzistat cumva, în timp ce inginerii şi-au pierdut locurile de muncă foarte rapid, fiind forţaţi de circumstanţe să se adapteze la noile condiţii.

Din cele menţionate, putem conchide că suprareprezentarea în consiliile administraţiei locale a antreprenorilor şi celor cu studii inginereşti este oarecum justificată. Totuşi, există motive mult mai prozaice pentru suprareprezentarea antreprenorilor în consiliile administraţiei locale. Antreprenorii îşi finanţează singuri campaniile electorale şi, probabil, susţin formaţiunile pe listele cărora candidează. În situaţia cînd problema finanţării partidelor şi a campaniilor electorale nu este reglementată adecvat, iar organele de control financiar manifestă exces de zel faţă de businessul predispus să finanţeze partidele de opoziţie, nu este deloc întîmplător că oamenii de afaceri preferă să fie aleşi în organele reprezentative.

Trebuie de menţionat că şi în cazul primarilor aleşi, oamenii de afaceri sunt suprareprezentaţi. Aşa cum s-a remarcat, Tabelul 12 ascunde numărul adevărat al oamenilor de afaceri care au devenit primari, dat fiind faptul că între cele aproape 50% de primari realeşi recent în funcţie, înaintea primei lor alegeri, majoritatea relativă venea din business.

Tabelul 27 relevă distribuţia consilierilor după ocupaţie în cazul partidelor parlamentare. Este curios că în cazul PCRM cota antreprenorilor este cu puţin peste media pentru această categorie, la fel ca şi în cazul AMN şi PD. În general, este foarte curios că aproximativ 42% din toţi consilierii antreprenori (sau viceversa) sînt aleşi din partea PCRM. Din acest punct de vedere, acuzaţiile reciproce ale partidului de guvernămînt şi ale celor din opoziţie, referitoare la tentativele de “cumpărare” a unor consilieri independenţi sau reprezentînd partidele mici, sau chiar convertirea “inamicilor” politici pentru formarea coaliţiilor majoritare în raioane, nu sînt lipsite de temei. S-ar putea ca consilierii antreprenori, din considerente de “eficienţă”, să fi recurs la astfel de artificii şi fără consultarea liderilor de partide. Oricum, scandalurile legate de “cumpărarea voturilor” consilierilor ar trebui să dea de gîndit.

Tabelul 27. Distribuţia consilierilor municipali şi raionali după criteriul ocupaţie în cazul partidelor parlamentare

Tot din Tabelul 27 putem desprinde că PCRM este principalul beneficiar al utilizării capacităţilor specialiştilor şi funcţionarilor publici din serviciile desconcentrate ale administraţiei publice centrale, probabil, şi al utilizării resurselor administrative. În orice caz, pericolul politizării administraţiei publice se confirmă şi prin deciziile plenarei PCRM din 7 iulie a.c.

Un alt lucru demn de menţionat este că profesorii şi medicii, preponderent directorii de şcoli şi şefii de spitale, au o cotă de reprezentare semnificativă în consiliile raionale şi municipale. Faptul că reprezentarea profesorilor şi medicilor este proporţională din punctul de vedere al afilierii politice indică asupra unor atitudini similare faţă de învăţămînt şi ocrotirea sănătăţii din partea tuturor formaţiunilor politice influente. Totuşi, dacă profesorii sînt, mai mult sau mau puţin, reprezentaţi uniform între primari şi consilieri, atunci medicii sînt reprezentaţi preponderent printre consilieri, ocupaţia respectivă neadmiţînd întreruperi de durată.

Tabelul 28 relevă numărul de consilieri realeşi în cazul fiecărei formaţiuni politice.

Tabelul 28. Numărul consilierilor municipali şi raionali care au fost realeşi în funcţie

Tabelul 29 relevă că procentajul consilierilor realeşi reprezintă o cotă de aproximativ 35%, ceea ce, conform datelor anterioare, este caracteristic, atît pentru consiliile locale, cît şi pentru Parlamentul Republicii Moldova. La fel ca şi în cazul primarilor, PCRM are cel mai înalt procentaj de consilieri realeşi, însă coaliţiile democratice raionale, formate din celelalte formaţiuni, practic, pot concura cu PCRM în ceea ce priveşte experienţa anterioara a consilierilor.

Tabelul 29. Procentajul consilierilor municipali şi raionali realeşi

Migraţia politică a consilierilor

Migraţia politică a consilierilor realeşi permite o estimare generală a fenomenului migraţiei politice. Astfel, din cei 1122 de consilieri, 395 (35,2%) au deţinut funcţii de consilieri şi în perioada anterioară. Procentajul migraţiei politice printre consilieri a constituit 14%, fiind de două ori mai mic decît în cazul primarilor. Aceasta, probabil, se explică prin faptul că primarii resimt mult mai puternic influenţa din partea partidelor competitoare, mai ales a celui de guvernămînt. Precum era de aşteptat, şi în cazul consilierilor, PCRM a fost cel mai activ în convertirea consilierilor oponenţilor politici, dar şi a celor independenţi. Totuşi, partidele de opoziţie, mai cu seamă principalul rival al Partidului Comuniştilor — AMN, nu ar fi în drept să se plîngă, dat fiind faptul că au procedat, practic, la fel. Dacă în cazul primarilor, raportul celor convertiţi a fost de 5 — 6 la unu în favoarea PCRM, atunci în cazul consilierilor raionali/municipali raportul este de 2:1 (vezi Tabelul 30), ceea ce corespunde întocmai rating-ului electoral al PCRM şi AMN.

Tabelul 30. Consilierii municipali şi raionali realeşi, care au fost covertiţi

Totuşi, în cazul AMN există o justificare şi anume că cea mai mare parte de consilieri convertiţi a venit de la fostele partide aliate în Blocul Moldova Democrată (BMD) — PSL şi PD. În al doilea rînd, aşa după cum arată Tabelul 31, AMN a avut de suferit cel mai mult de pe urma convertirilor politice ale consilierilor.

Oricum, proporţiile migraţiei politice printre consilieri nu trebuie să mire. Migraţia politică la nivel de consilieri raionali/municipali nu este decît un ecou la manevrele de coalizare, fuziune şi scindare a elitelor partinice la nivel central, de aceea, elitele centrale, de fapt, “culeg ceea ce seamănă”.

Tabelul 31. Consilierii municipali şi raionali care au migrat de la formaţiunile indicate

Tabelul 32 oferă informaţii complete despre migraţia politică a consilierilor. Pe diagonală, la intersecţia coloanelor orizontală şi verticală este indicat numărul consilierilor realeşi în cazul fiecărei formaţiuni. Pe orizontală este indicat numărul de consilieri convertiţi de la fiecare din formaţiunile oponente. Pe verticală este indicat numărul consilierilor pierduţi de fiecare din formaţiuni în favoarea oponenţilor.

Tabelul 32. Consilieri raionali convertiţi

	PCRM	AMN	PDM	PPCD	PDSM	PSDM	PPR	UCM	PL	PLD	PNL	BEPRR	CI	PSL	MPSNM	PAM	Total
PCRM	227	8	4	-	-	-	-	1	-	-	-	-	4	-	1	6	24
AMN	2	77	3	-	-	-	-	-	-	-	-	-	2	4	-	-	11
PDM	-	-	33	-	-	-	-	-	-	-	-	-	1	-	1	-	2
PPCD	-	2	-	20	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	2
PDSM	-	1	-	-	6	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	1
PSDM	-	-	1	-	-	5	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	1
PPR	-	1	-	-	-	-	1	-	-	-	-	-	-	-	-	-	1
UCM	1	1	-	-	-	-	-	6	-	-	-	-	-	-	-	-	2
PL	-	-	-	1	-	-	-	-	2	-	-	-	1	-	-	-	2
PLD	-	-	-	1	-	-	-	-	-	1	-	-	-	-	-	-	1
PNL	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	1	-	1	-	-	-	1
BEPRR	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	1	-	-	-	-	0
CI	2	2	1	1	-	-	-	-	-	-	-	-	8	1	-	1	8
PSL	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	7	-	-	0
MPSNM	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	0	-	0
PAM	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	-	0	0
Total	5	15	9	3	0	0	0	1	0	0	0	0	9	5	2	7	56

IV. Profilul politic al administraţiilor raionale/municipale

Rezultatele alegerilor locale din 3–17 iunie 2007 au avut un impact imediat asupra comportamentului principalilor formaţiuni politice. În acest sens, PCRM a fost prima formaţiune care, la plenara din 7 iulie 2007, a dat o apreciere rezultatelor alegerilor locale, stabilindu-şi priorităţile imediate în vederea pregătirii pentru alegerile parlamentare din 2009. Un obiectiv nevoalat, exprimat în mod expres de către Preşedintele Voronin a fost formulat în termeni de ameninţare la adresa raioanelor în care administraţia (preşedinţii raioanelor şi adjuncţii acestora) au fost aleşi din partea partidelor de opoziţie.

Tabelul 32 pune în evidenţă apartenenţa politică a preşedinţilor raioanelor şi a conducerii municipiilor Chişinău şi Bălţi. Presiunile vizibile pe care le exercită PCRM asupra coaliţiilor majoritare din raioane şi municipiul Chişinău sînt de două feluri: presiuni financiare, lucru care se întrevede clar în proiectul legii bugetului pentru anul 2008 şi care este contestat mai cu seamă de AMN, care deţine conducerea majorităţii relative a raioanelor; presiuni informaţionale îndreptate spre defăimarea liderilor formaţiunilor de opoziţie, preponderent a liderilor PL, aflaţi la cîrma municipiului Chişinău. Este adevărat că liderii partidelor de opoziţie au oferit pretexte cu duiumul pentru a fi ridiculizaţi copios de către maşina propagandistică a PCRM. Dacă opoziţia ar şti să înveţe măcar pe propriile greşeli, trăgînd concluzii din cele întîmplate pentru a evita să se expună propagandei năucitoare a PCRM (măcăr către alegerile din 2009), atunci ar trebui să fie mulţumită acestei maşini propagandistice că şi-a început atacurile de pe acum.

Tabelul 33. Apartenenţa politică a preşedinţilor raioanelor şi a conducerii municipiilor (Chişinău şi Bălţi)

Tabelul 34 arată cum au fost distribuite funcţiile de vicepreşedinţi ai raioanelor şi cele de viceprimari ai municipiilor Chişinău şi Bălţi.

Tabelul 34. Apartenenţa politică a vicepreşedinţilor raioanelor

V. Concluzii

1. Profilul sociologic al primarilor şi consilierilor raionali/municipali relevă că, în linii mari, reprezentarea tuturor partidelor politice semnificative în organele administraţiei publice este, mai mult sau mai puţin, uniformă din punctul de vedere al educaţiei şi ocupaţiei aleşilor locali. În acest sens, se poate afirma că profilul celui mai masiv şi activ segment al partidelor politice, reprezentat în organele administraţiei publice, nu are nici o relevanţă pentru clivajul politic din Republica Moldova. Statutul social, determinat de educaţia şi ocupaţia reprezentanţilor partidelor politice, nu fundamentează pretenţiile de a reprezenta anumite straturi sociale, cu vreun specific oarecare.

2. Deosebirile esenţiale în reprezentarea partidelor în organele administraţiei publice locale se referă la categoriile de vîrstă şi gen. Totuşi, comparaţiile relevă rolul pozitiv al partidelor în diminuarea dezechilibrelor. Drept punct de reper pentru aceste comparaţii servesc distribuţiile după diverse categorii în cazul primarilor şi consilierilor independenţi. Astfel, ţînînd cont de faptul că femeile reprezintă aproximativ 52% din cetăţenii cu drept de vot, iar cei cu vîrsta între 20–39 ani reprezintă aproximativ 40%, observăm că în cazul primarilor şi consilierilor independenţi categoriile respective sînt reprezentate în proporţie de 8 şi respectiv 4%, faţă de media de 16,5% şi respectiv 8% în cazul consilierilor. În cazul primarilor lucrurile se deosebesc. Avem raportul de reprezentare a femeilor şi celor cu vîrsta între 20–39 de ani, după cum urmează: 15% şi respectiv 18% în cazul independenţilor, faţă de media de 18% şi respectiv 15%. Tinerii se promovează independent la funcţia de primar mai lesne decît prin intermediul partidelor.

3. În Republica Moldova antreprenorii reprezintă cel mai activ segment şi din punct de vedere politic, fiind reprezentat în proporţie de aproximativ 1/4 în consiliile raionale/municipale. Evident, este vorba despre reprezentanţii business-ului mic şi mijlociu, constituit din conducătorii SRL-urilor, SA-urilor şi întreprinderilor individuale. Concluzia respectivă ar fi una extrem de încurajatoare dacă cultura politică moldovenească ar permite delimitarea clară a interesului privat de cel public. Totuşi, există semnale clare că, deocamdată, businessul intră în politică nu doar datorită conştientizării propriului rol în societate ci, mai degrabă, pentru a se proteja de presiunile care se exercită asupra lui. Cum capacităţile oamenilor de afaceri sînt peste media statistică, ne putem aştepta ca în viitorul cel mai apropiat scena politică din Republica Moldova să sufere schimbări semnificative.

4. Exemplul reprezentanţilor business-ului mic şi mijlociu poate deveni încurajator şi pentru business-ul mare, care ar putea să se implice cu proiecte speciale, deja în alegerile parlamentare din 2009. Reprezentanţilor business-ului le este caracteristică abordarea problemelor politice ţinînd cont de criteriul distribuirii riscurilor. Este logic ca “ouăle politice” să fie distribuite şi în alte coşuri, decît cel al actualului partid de guvernămînt. De aceea, se aşteaptă investirea în proiecte noi, social-democratice, liberale etc. Aceasta, inclusiv, pentru faptul că la actuala etapă de dezvoltare a Republicii Moldova, politica a devenit cel mai profitabil business. Concluzia respectivă este caracteristică nu doar pentru Republica Moldova, ci pentru toate statele în tranziţie.

5. Fuzionările, coalizările şi migraţia politică vor persista şi în continuare pînă în ajunul parlamentarelor din 2009, din simplul motiv că uniformitatea reprezentării partidelor după criteriul ocupaţiei membrilor acestora permite salturi uşoare peste barierele doctrinare şi ideologice. În pofida uniformităţii reprezentanţilor principalelor partide politice, doctrinele şi ideologiile îmbrăţişate de către formaţiunile politice din Republica Moldova rămîn a fi importante, mai degrabă, pentru consolidarea nucleelor conducerii partidelor, dar şi pentru asimilarea experienţei şi elaborărilor “internaţionalelor”, constituite în baza doctrinelor.

6. Uniformitatea reprezentării partidelor după criteriile educaţiei şi ocupaţiei membrilor acestora sugerează că, odată ajunse la guvernarea ţării sau a municipalităţilor, formaţiunile vor fi tentate să promoveze politici dictate, mai degrabă, de circumstanţe, decît de doctrinele şi ideologiile împărtăşite. Acest lucru se confirmă prin faptul că PCRM, în pofida doctrinei sale comuniste, bazate pe “teoria Marxist-leninistă”, nu se sfieşte să declare că promovează “reforme liberale în economie”, iar PL, după ce a repurtat victoria în municipiul Chişinău, declară că se vede nevoit să reconsidere politicile sociale pentru a proteja păturile social-vulnerabile. De acea, argumentele potrivit cărora, de exemplu, ar fi nefirească o eventuală coalizare sau fuzionare a unor formaţiuni social-democrate cu unele social-liberale etc., nu ţin. “Uniformitatea” invocată se profilează clar şi prin faptul că ofertele electorale ale majorităţii formaţiunilor politice sînt uluitor de asemănătoare, în pofida diferenţelor doctrinare. În aceste circumstanţe, din considerente legate de necesitatea stoarcerii profitului electoral, principalele formaţiuni politice recurg la metode de polarizare a opiniei publice pe criterii mult mai sensibile decît cele doctrinare, precum: identitatea lingvistică, etnică, interpretarea istoriei în scopul sugerării viziunilor pentru un eventual viitor. O altă sursă pentru polarizarea opiniilor într-un spaţiu relativ uniform sînt scandalurile politice, care au şi început din perspectiva parlamentarelor 2009.

7. În afara multiplelor avantaje de ordin organizatoric şi mediatic, PCRM rămîne enorm avantajat de experienţa reprezentanţilor săi din administraţia publică. În contrast, merită menţionat faptul că opoziţia ar putea să se confrunte de curînd cu un fapt extrem de neplăcut, cu un imens potenţial propagandistic. Ştiind cu cîte dificultăţi au negociat partidele de opoziţie formarea coaliţiilor majoritare din raioane, inclusiv pentru a putea influenţa alegerea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor raioanelor, pare oarecum straniu că acestea nu au întreprins, practic, nici un efort de coalizare sau măcar de informare a opiniei publice în vederea pregătirii alegerilor noi pentru consiliul raional Rezina, ales regulamentar la 3 iunie 2007, dar dizolvat pe motiv că formaţiunile democratice nu au putut asigura, pe parcursul a trei şedinţe consecutive, cvorumul necesar pentru demonstrarea funcţionalităţii. Pentru opoziţie victoria la alegerile din Rezina, programate pentru 11 noiembrie a.c., ar fi mai mult decît necesară, putînd fi folosită în scopuri de influenţare a opiniei publice, drept confirmare fără putinţă de tăgada a trend-ului de declin irecuperabil al PCRM. Modul în care opoziţia s-a pregătit pentru alegerile din Rezina nu inspiră nici o încredere că aceasta a conştientizat importanţa victoriei. Este adevărat că şi PCRM a evitat să vorbească despre alegerile consiliul raional din Rezina, probabil, pentru a nu aminti opiniei publice că anume boicotul PCRM a fost unul din elementele constituente şi indispensabile pentru dizolvarea consiliului raional, deci şi a aruncării banilor publici pe vînt. Totuşi, scopul PCRM poate fi înţeles — subminarea opoziţiei şi cîştigarea alegerilor raionale noi din 11 noiembrie. Nu este deloc întîmplătoare recenta vizită a Preşedintelui Voronin în raionul Rezina şi sugestia pentru alegători că cei pe care îi votează nici nu înţeleg ce valori promovează. Dacă PCRM va cîştiga alegerile de la Rezina, atunci media holdingul afiliat acestuia va avea un subiect propagandistic năucitor pentru a le sugera cetăţenilor ce se poate întîmpla şi la parlamentarele din 2009. Mai mult, o eventuala victorie a PCRM la Rezina va fi şi un răspuns la ce s-ar fi putut întîmpla în cazul alegerilor parlamentare, dacă opoziţia ar fi blocat alegerea Preşedintelui la 4 aprilie 2005. Aceasta fiindcă raportul de forţe PCRM — opoziţia la Rezina a fost în iunie 2007 de partea opoziţiei, iar în martie 2005 — de partea PCRM.