Găgăuzia 2008 | Electorala 2007 | Găgăuzia 2006 | Electorala 2005 | Electorala 2003 | Partide politice
Astăzi, după 15 ani de independență, în Republica Moldova guvernarea și populația există pe orbite diferite, separat una de cealaltă. Președintele, deputații, miniștrii, numeroșii funcționari de diferite nivele utilizează puterea în scopuri personale și pe nimeni nu-l interesează că oamenii există sub limita sărăciei.
Pe parcursul ultimilor șase ani, atât în centru, cât și în teritorii, nu este respectat un principiu evident: cine se află la putere trebuie să poarte răspundere. Puterea legislativă, executivă și cea judecătorească au fost acaparate de un grup restrâns de persoane, în frunte cu președintele Vladimir Voronin, care, violând în mod flagrant Constituția, practic a uzurpat puterea. Astfel, a fost distrusă baza și așa fragilă a statului de drept, stabilită cu mult efort pe parcursul primului deceniu de existență a Republicii Moldova ca stat independent.
Mințind electoratul, liderii partidelor parlamentare recurg la împărțirea fotoliilor, în mod cinic numind această preocupare “consens” și “parteneriat politic” în numele “integrării europene”. În realitate așa-numita integrare este doar mimată de guvernanți pentru a obține noi finanțări din partea SUA și a Uniunii Europene.
Nu-i de mirare că societatea este cuprinsă de o apatie politică. Poporul nu mai crede nimănui, iar la urne se prezintă tot mai puțini alegători. Aceasta o dovedesc și încercările eșuate de a alege primarul general de Chișinău; or, obosiți de promisiunile mincinoase ale Partidului Comuniștilor și ale liderului lor îmbătrînit, președintele Vladimir Voronin, în anul 2005, chișinăuenii de două ori au ignorat scrutinul. Iar în consecință funcția respectivă nelegal, contrar Constituției, este ocupată deja timp de circa doi ani de către protejați ai partidului de guvernămînt.
Nici în restul Moldovei situația nu este mai bună. Renunțând la județe în anul 2002 și revenind la vechea organizare administrativă a țării în raioane, liderii PCRM afirmau că recurg la aceasta pentru a “apropia puterea de popor”. Însă cei patru ani care au trecut aveau să demonstreze că, în realitate, comuniștilor le trebuiau raioanele pentru ca, majorând numărul de comitete executive (de la 10 județene la 31 raionale), să poată atribui funcțiile înmulțite peste noapte activiștilor locali ai partidului de guvernămînt și rudelor acestora. În consecință, în majoritatea absolută a raioanelor, la fel ca și în multe primării, la putere au venit oameni promovați de PCRM — niște persoane incompetente și incapabile să gestioneze eficient teritoriile. Ei sînt în stare doar să-și satisfacă propriile interese și să execute orbește directivele venite din centru. Pretutindeni domnește corupția, atitudinea arogantă a cinovnicilor față de omul simplu, iar puterea așa și nu s-a mai apropiat de popor, ba chiar s-a îndepărtat și mai mult de oameni.
Partidul Popular Republican consideră că situația trebuie schimbată radical. Din primele luni ale activității sale (după fondarea PPR în luna mai a anului 2005), formațiunea s-a concentrat asupra direcției politice, care rezidă în protecția drepturilor cetățenilor și revendicarea intereselor lor în conflictele cu instanțele birocratice. În situația existentă, când omul simplu, cu problemele și nevoile sale, este ignorat de propriul său stat, republicanii proclamă drept obiectiv primordial al organelor puterii protecția drepturilor constituționale fundamentale ale oamenilor.
Cu care domeniu al administrației publice ar veni în contact un cetățean al Republicii Moldova, el trebuie să aibă siguranța că oriunde îi va fi garantată respectarea drepturilor sale legitime.
Obiectivul principal, pe care și-l propun candidații din partea PPR la alegerile locale din anul 2007, rezidă în aceea ca primarii, consilierii și absolut toți funcționarii angajați în aparatele organelor publice locale să servească intereselor cetățenilor. Fiecare plătitor de impozite (or, aceasta înseamnă toată populația matură a țării) trebuie să beneficieze de servicii calitative din partea funcționarilor, căci aceștia există din impozitele achitate de noi toți — contribuabilii. Doar prin respectarea condiției enunțate oamenii vor începe să aibă încredere în organele puterii. Iar acestea, la rândul lor, vor începe să activeze în favoarea întregii societăți și nu doar în interesele unei pături puțin numeroase a birocraților.
Puterea locală are obligația să soluționeze problemele fiecărei localități și ale oamenilor care locuiesc acolo. Politicienii trebuie să înceteze să mai minte alegătorii și să apară în fața lor cu promisiuni irealizabile. Cetățenii au dreptul să cunoască adevărul despre situația reală în fiecare localitate și în țară, în general, și să nu fie prostiți cu niște falsuri răspândite de mijloacele de informare controlate de autorități, care ne oferă doar un tablou pozitiv al “succeselor” coaliției roș-oranj a lui Voronin (PCRM) — Roșca (Partidul Popular Creștin-Democrat) — Diacov (Partidul Democrat din Moldova).
Aleșii locali trebuie să conștientizeze perfect necesitățile reale ale locuitorilor din satul sau orașul respectiv și să știe exact, ce problemă anume urmează să fie soluționată în mod prioritar. Partidul Popular Republican consideră inadmisibilă situația, când, obținând mandatul, primarul sau consilierii uită pentru următorii patru ani de doleanțele alegătorilor și guvernează practic din nume propriu.
În orașele, unde populația va credita candidații din partea PPR, va fi implementată practica de organizare a referendumurilor locale privind determinarea celor mai importante probleme pentru întreaga comunitate. Singuri oamenii trebuie să decidă, ce este prioritar pentru ei: spre exemplu, construcția în centrul orășelului a unui monument în cinstea unei personalități istorice sau utilizarea aceleiași sume pentru soluționarea unei probleme sociale (construcția unui apeduct, renovarea unei grădinițe de copii, etc.).
În satele, unde postul de primar va fi deținut de un candidat PPR sau unde partidul va obține majoritatea în consiliul local, în fiecare an va fi organizată adunarea generală a sătenilor la care puterea locală nu doar va raporta cetățenilor despre activitatea realizată, dar va determina în comun cu populația, pentru care scopuri urmează a fi utilizate mijloacele bugetului local, ce trebuie construit, de renovat, etc.
Este important ca trăitorii fiecărei localități, chiar și a celei mai mici, să simtă că participă la soluționarea problemelor comunității. Doar atunci în Republica Moldova va începe să se formeze o societate civilă reală, nu doar una imaginară, care există numai în raporturile cu privire la utilizarea grant-urilor externe).
În prezent, aparatele autorităților raionale sînt exagerat de mari și ineficiente. O serie întreagă de structuri ale puterii executive există doar nominal și, înghițind resursele bugetare, practic nu răspund de situația reală în domeniul de profil (spre exemplu, de situația în agricultură sau sistemul educațional). Cinovnicii inventează tot soiul de bariere birocratice, care strangulează inițiativa locală și omoară în oameni dorința de a munci spre binele societății.
Partidul Popular Republican va stărui asupra reducerii categorice a numărului de funcționari din aparatul administrativ raional. Partidul consideră că în fiecare raion este suficient să existe câte un președinte, un vicepreședinte și un număr nu prea numeros de specialiști, capabili să presteze populației servicii reale. De facto, ar trebui să se vorbească despre aparatul președintelui raionului și nu despre aparatul “executivului”, așa cum se întâmplă în prezent.
Totodată, va fi eliminată acea stare a lucrurilor, în care o persoană pentru orice fel de certificat este nevoită să meargă în raion, cheltuind banii proprii și pierzând o groază de timp. Va fi implementată practica de prestare a serviciilor publice (juridice, veterinare, fito-sanitare etc.) de către autoritățile raionale în cadrul primăriilor, cu deplasarea funcționarilor de profil în sate.
Este inadmisibilă situația în care, pentru soluționarea unor probleme de ordin social, un pensionar sau un om invalid de la sat este impus să meargă la centrul raional și, deseori, să facă acest drum de mai multe ori. Partidul Popular Republican se pronunță pentru împuternicirea primăriilor cu dreptul de a gestiona direct mijloacele Fondului de susținere socială a populației și ale altor fonduri similare.
PPR va insista ca mijloacele financiare și materiale externe, destinate protecției sociale și eradicării sărăciei, să nu se concentreze la Chișinău și să fie utilizate de guvern în scopuri de propagandă (așa cum s-a întîmplat, spre exemplu, cu programul de asigurare gratuită cu ochelari a pensionarilor și a altor persoane cu vedere slabă, program finanțat din exterior), dar să fie transmise în teritorii proporțional necesităților fiecărei primării orășenești sau sătești.
După cum se menționează în Programul Politic al PPR, deși Constituția stipulează expres că puterea trebuie să aparțină poporului, “în realitate puterea a fost acaparată de o clasă, care s-a format și s-a consolidat în decursul perioadei de independență — clasa birocrației naționale”. Astfel, obiectivul politic principal al Partidului Popular Republican rezidă în înlăturarea acestei clase de la putere prin “crearea unui mecanism de stat, care va fi subordonat intereselor poporului”. Republicanii consideră că realizarea acestui deziderat este posibilă doar prin instaurarea unui control civil asupra birocrației.
Oamenii, care au trăit în perioada sovietică, își mai amintesc de controlul popular. Chiar dacă controlul popular avea și o anumită conotație propagandistică, încadrându-se în doctrina ideologică din acea perioadă, existența lui nu poate fi considerată inoportună. PPR va insista asupra relansării controlului popular, având grijă ca activitatea viitoarelor Comitete ale Controlului Popular să se bazeze, în primul rând, pe inițiativa civică a societății.
Controlul popular va fi organizat pe lângă primării, preturile din Chișinău, instituțiile comunale și de alt gen, care prestează servicii populației, — adică pretutindeni unde interesele cetățenilor în mod direct se confruntă cu interesele unui sau altui funcționar. Un control aparte va fi instaurat asupra proiectelor ce țin de gazificarea și telefonizarea teritoriilor, asupra altor proiecte, realizarea cărora, în afară de cheltuieli bugetare, mai presupune și atragerea unor mijloace financiare din partea populației.
În această activitate PPR va pune accentul principal pe orașe, bazându-se pe activismul social al pensionarilor și veteranilor. În opinia partidului, în prezent, această categorie este în mod artificial exclusă din viața socială. Însă, manifestând dorință și dispunând de puteri, orice pensionar ar putea avea o contribuție meritorie la această activitate, grație cunoștințelor de care dispune și al experienței practice, acumulate pe parcursul vieții.
Republicanii fac apel către pensionari și veterani să se implice în relansarea organelor controlului popular, pentru ca ei să nu se simtă marginalizați sub aspect social.
Una dintre cele mai stringente probleme ale mediului rural o constituie proasta reglementare a relațiilor contractuale dintre arendași și proprietarii de terenuri mici. Guvernarea urmează să înceteze vehicularea ideii de “consolidare a terenurilor”, care favorizează jefuirea țăranilor, și să facă ordine elementară în acest domeniu.
Contractele de arendă între lideri și cotași trebuie să se afle sub controlul personal al primarului. Anual, în prezența primarului, urmează să se organizeze adunări generale ale cotașilor, la care liderul ar avea obligația să prezinte proprietarilor de terenuri oferite în arendă dări de seamă financiare detaliate, indicând ce bani și pentru ce lucrări au fost cheltuiți, câtă recoltă a fost adunată, în ce cantități, cui și la ce preț a fost realizată etc. Cotașii trebuie să știe exact, care este situația reală în gospodărie, astfel ca să nu rămână loc pentru suspiciuni și nemulțumiri.
De la guvernanți avem nevoie nu de povești propagandistice (asemeni programului prezidențial de renaștere a “satului moldovenesc”), avem nevoie de promovarea unei politici concrete, orientate spre crearea condițiilor pentru activitatea economică în mediul rural.
Sectorul agricol necesită suportul statului, inclusiv prin oferirea agricultorilor a unor credite cu dobândă mică, unor vacanțe fiscale, unor facilități pentru achiziționarea tehnicii, motorinei, fertilizanților, precum și elaborarea comenzii de stat pentru asigurarea necesităților sectorului bugetar (alimentarea în spitale și grădinițe de copii, dejunuri calde pentru elevii claselor primare din școlile raionale și cele sătești).
În opinia PPR, politica agrară promovată de stat trebuie să stimuleze dezvoltarea în sate a unor gospodării polivalente, care ar include atât cultivarea culturilor de câmp și activitatea sectorului zootehnic, precum și niște mini-secții de prelucrare primară și păstrare a producției agricole.
O direcție aparte a activității viitoarelor autorități raionale urmează să devină crearea unei rețele de centre de achiziție, care vor cumpăra de la țărani surplusurile de recoltă, precum și funcționarea în fiecare oraș a unei piețe agricole, unde țăranii vor putea vinde fără intermediari recolta crescută.
Rolul guvernării nu trebuie să se limiteze la “aprinderea flăcării albastre” la gazoductele construite, ci să presupună elaborarea și realizarea în fiecare sat a unui program complex de asigurare cu apă potabilă, construcție și reabilitare a drumurilor, salubrizare și amenajare. Asigurarea unui aspect plăcut și îngrijit al satului ține de datoria tuturor locuitorilor lui. În această activitate vor fi implicate toate categoriile comunității locale pentru a educa la fiecare cetățean sentimentul de mândrie pentru satul natal, pentru propria gospodărie, pentru locurile publice și cele de agrement. În cadrul acestei activități PPR se va călăuzi de prevederile propriului program, care stipulează că “țara trebuie să înceapă de la grija pentru strada pe care locuiești”.
Activitatea economică în țară este concentrată în capitală și câteva centre urbane mari. În anii de guvernare a PCRM această denivelare s-a accentuat și mai mult. Peste tot în raioane domnește șomajul, iar populația aptă de muncă este nevoită să plece peste hotare.
Partidul Popular Republican este de părere că statul trebuie să acorde o atenție primordială dezvoltării economiei în regiuni. Investitorii dispuși să-și plaseze capitalul în proiectele de afaceri locale au nevoie de un regim fiscal special (simplificat) și de protecția garantată a investițiilor. Ar trebui să se aibă în vedere nu neapărat niște investiții mari, imposibile în situația actuală, dar oricare investiții în businessul mic și cel mijlociu, care ar contribui la crearea noilor locuri de muncă.
Fără a considera patenta drept un panaceu, ce ar garanta depășirea crizei economice, PPR, oricum, consideră necesar ca, până la stoparea relativă a șomajului în țară și lansarea unei creșteri economice, să fie păstrată pentru persoanele fizice patenta drept una din formele de antreprenoriat. Totodată, dreptul de a decide, dacă un businessman concret poate activa în baza patentei sau, spre exemplu, în cadrul unei întreprinderi individuale, urmează să fie transmis de la puterea centrală către administrația locală din teritorii, această decizie fiind de competența autorităților raionale.
Noi vom crea o economie de piață dezvoltată, nedeformată de birocrație. Funcționarea cu succes a acestei economii va deveni posibilă atunci când vor fi lichidate pozițiile monopoliste ale firmelor mari, care corup puterea, și vor fi create condiții pentru o concurență reală.
Ca rezultat al unei politici externe nechibzuite, promovate de către autoritățile centrale, s-au deteriorat brusc relațiile economice ale Republicii Moldova cu Federația Rusă. De pe urma acestei deteriorări a avut de suferit economia moldovenească, iar întreprinderile și firmele, care-și exportau produsele în Est, au suportat pierderi esențiale. Pe parcursul a câțiva ani a fost stopat exportul către Rusia a fructelor și legumelor noastre, Moldova, de facto, pierzând piața vinicolă rusească (chiar dacă vom reuși să recucerim această piață, volumurile de furnizare a producției vinicole moldovenești, oricum, vor fi net inferioare).
Partidul Popular Republican optează pentru ca puterea locală nou aleasă să exprime interesele populației și să solicite conducerii țării restabilirea vechilor relații cu Rusia. Aceasta ține, în primul rând, de relansarea exporturilor fructelor și legumelor moldovenești pe piața rusească, ale conservelor și ale altor produse solicitate tradițional de către consumatorii din Federația Rusă. Totodată, PPR va insista asupra stabilirii unor relații economice și umanitare reciproc avantajoase directe (pe orizontală) între regiunile Moldovei și Rusiei.
În opinia republicanilor, restabilirea unor relații normale cu Federația Rusă, Ucraina și alte țări din CSI nu poate fi un obstacol pentru dezvoltarea unor relații reciproc avantajoase dintre Moldova și statele Uniunii Europene.
În prezent, situația învățământului școlar în mediul rural se află într-o situație derizorie. Corpul de pedagogi îmbătrânește, în multe școlii profesorii ieșiți deja la pensie încă mai predau paralel câteva obiecte, pe când tinerii absolvenți ai facultăților cu profil pedagogic nu se grăbesc să revină în sate. Autoritatea profesorului în ochii societății a cunoscut un regres. În opinia PPR, factorul cu cel mai mare impact negativ asupra acestor procese este salariul mic al pedagogilor.
Pe lângă cererea insistentă către autoritățile centrale să majoreze nivelul de salarizare a personalului școlilor, republicanii vor căuta posibilități suplimentare pentru a ameliora condițiile de trai și de activitate ale pedagogilor din contul resurselor locale.
O politică de susținere concretă va fi promovată de către republicani și vizavi de lucrătorii din cultură. Acest domeniu se află într-o situație dezastruoasă în toate raionale țării, astfel că nici o “caravană a culturii”, finanțată generos de către partidul de guvernământ în scopuri propagandistice, nu este în stare să redreseze situația. PPR va insista să obțină majorarea salariilor lucrătorilor din cultură, ameliorarea condițiilor de activitate și de trai ale acestora, precum și renovarea localurilor caselor de cultură din sate și dotarea acestora cu echipamentele necesare.
În ultimii ani, starea sănătății populației se înrăutățește constant. Pe lângă majorarea permanentă a costului poliței de asigurare medicală obligatorie se reduce numărul instituțiilor sanitare, iar dotarea lor degradează moral și fizic. Din cauza prețurilor înalte la medicamente și servicii medicale tot mai mulți cetățeni nu beneficiază de asistență medicală în volumul necesar. Devin tot mai răspândite maladiile cronice, care provoacă invaliditatea, pierderea capacității de muncă și decesele premature. După implementarea de către PCRM a sistemului de asigurare medicală obligatorie în popor s-a răspîndit o glumă cam sinistră: fără poliță moldoveanul moare repede, cu polița moldoveanul moare încet.
Pentru a crea un sistem de servicii medicale accesibile și calitative la locul de trai, Partidul Popular Republican consideră oportună consolidarea instituției medicului de familie, mai ales în mediul rural. Totodată, în fiecare localitate trebuie să existe un mini-staționar medical (pentru 3–5 paturi), care să presteze servicii de asistență medicală de scurtă durată.
În paralel, este necesar de a implementa practica deplasărilor frecvente a medicilor-specialiști în teritorii (din centrul raional în sate) pentru profilaxie și diagnosticare (radiografiere, vaccinare, etc.).
Republicanii vor insista să obțină de la autoritățile centrale remunerarea decentă a personalului medical, inclusiv a celui auxiliar.
Pe măsura acumulării unor surse de finanțare suplimentare, vor fi majorate compensațiile pentru medicamente pensionarilor și invalizilor de toate gradele, precum și altor categorii de cetățeni în dificultate.
Să nu uităm că vizavi de invalizi statul nostru n-a făcut altceva decât să acumuleze noi și noi datorii. Aceste datorii nu au fost rambursate în volum deplin nici chiar unui număr mic de veterani ai celui de-al doilea război mondial, care mai sunt în viață. Dar între timp s-au acumulat și alte datorii, deja față de alți invalizi — față de ostașii care au luptat în Afganistan, față de participanții la lichidarea avariei de la Cernobîl, față de participanții la războiul fratricid de pe Nistru, față de participanții la alte conflicte armate locale. Toate aceste datorii statul este obligat să le ramburseze în totalitate, indiferent de ce este vorba — achiziționarea unei proteze, a unui cărucior sau asigurarea tratamentului staționar la sanatoriu.
Guvernarea actuală a majorat nejustificat statele organelor de poliție — a comisariatelor raionale și ale altor structuri de drept. Însă numărul mare de persoane în uniformă (polițiști rutieri, patrule, polițiști de sector) nu a condus la îmbunătățirea ordinii și securității publice, noi asistând doar la o birocratizare și mai mare a instituțiilor de forță și la o sporire a fărădelegilor polițienești. În urma contactelor cu reprezentanții poliției cetățenii au parte doar de neplăceri și stresuri, în loc de ajutor și garanții de securitate publică.
Partidul Popular Republican optează pentru reducerea drastică a numărului de comisariate de poliție. În fond, numărul acestora în țară nu ar trebui să fie mai mare de șase, adică după numărul regiunilor de dezvoltare economică, anunțate de guvernarea actuală: Nord, Centru, Sud, Chișinău, Găgăuzia și Transnistria (după soluționarea conflictului) — ele urmând a fi asigurate cu statele necesare de personal operativ (criminaliști, alți colaboratori profesioniști) și dotate cu mijloace de transport, aparataj și tehnică moderne.
Totodată, în fiecare raion va rămâne câte o secție nu prea numeroasă de poliție, care va avea menirea să coordoneze activitatea inspectorilor de sector în scopul prevenirii infracțiunilor în rândul populației.
În același timp, republicanii vor insista ca mijloacele disponibilizate de pe urma reducerii statelor de personal ale aparatului de poliție să fie orientate spre majorarea salariilor colaboratorilor poliției, ceea ce va crea premise pentru reducerea nivelului de corupție în cadrul organelor de drept.
Necesitatea descentralizării puterii este una dintre prioritățile permanente ale republicanilor moldoveni. Fără o descentralizare reală a puterii democrația în Republica Moldova va avea, ca și până în prezent, un caracter pur declarativ.
Partidul Popular Republican de nenumărate ori a afirmat: urmează să fie pus capăt “verticalei dezordinii” instaurate în ultimii ani de către președintele Voronin. În teritorii, oamenii urmează să-și determine de sine stătător necesitățile și căile de realizare a obiectivelor propuse. Puterea locală trebuie să asigure lucruri simple, dar imperioase, determinante pentru calitatea vieții: drumuri bune, gaze naturale, energie electrică, servicii de telefonie și conductă de apă în fiecare casă, siguranță, curățenie și ordine în stradă.
Pentru aceasta autorităților locale urmează să li se transmită toate prerogativele juridice și financiare. Totodată, pârghiile managementului financiar urmează a fi atribuite, în special, primăriilor.
În opinia PPR, impozitul pe profit trebuie trecut la categoria impozitelor locale, pentru a stimula astfel dezvoltarea economică a fiecărei localități, iar veniturile de pe urma încasării TVA trebuie să fie împărțite la nivel de legislație, pentru ca o treime dintre acestea să rămînă în bugetul raional.
Trebuie să dispară practica defectuoasă de concentrare a mijloacelor la centru, ca mai apoi acestea să fie împărțite de către guvern după bunul său plac, în funcție de simpatiile politice ale oficialităților.
Potrivit statisticii oficiale, în primul semestru al anului 2006 datoria externă a Republicii Moldova a atins 2 miliarde 140 milioane de dolari SUA, majorându-se în anii de guvernare a PCRM practic de două ori. De menționat că aceste datorii sunt creditele externe, care trebuie întoarse și pentru care din buget, adică din contul plătitorilor de impozite, este achitată și dobînda la ele.
Mai mult ca atât, în ultimii ani Moldova a tot obținut diferite granturi și alte finanțări. Spre exemplu, doar pentru a acoperi necesitățile de finanțare ale programului “Eradicarea sărăciei” pe parcursul a cinci ani au fost primite până la 40 milioane de dolari SUA, dar nu se simte nici o reducere a sărăciei.
Unicul domeniu în care se face resimțit un anumit progres este dotarea Armatei Naționale după modelul occidental. Aceasta are loc atât din contul finanțărilor oferite de SUA și NATO, dar, spre regret, și din contul bugetului. Potrivit estimărilor experților, doar pentru implementarea Planului Individual de parteneriat cu NATO în următorii doi ani Moldova urmează să cheltuiască din bugetul propriu circa 68 milioane de euro, pe când ostașii în termen sînt îmbrăcați și încălțați extrem de prost, nu beneficiază de o alimentare suficientă și sunt afectați de maladii infecțioase.
În rest, în pofida volumelor mari de finanțare, bunăstarea poporului rămâne a fi la un nivel rușinos de redus. Se creează impresia, că mijloacele din exterior dispar într-o direcție necunoscută. În acest context, o îngrijorare deosebită trezește informația, difuzată la sfârșitul anului 2006, potrivit căreia a fost luată decizia de a aloca Moldovei un ajutor financiar în valoare de 1 miliard 230 milioane de dolari SUA. Republicanii sunt ferm convinși că, în condițiile sistemului actual de utilizare a mijloacelor bănești nu există nici o garanție că sumele respective nu vor avea aceeași soartă ca și cele anterioare.
Iată de ce PPR pledează pentru ca nu mai puțin de 2/3 din mijloacele provenite din finanțare externă să fie transferate direct în teritorii, proporțional cu numărul populației din fiecare raion și din fiecare localitate. Republicanii vor convinge reprezentanții donatorilor externi în existența stringentă a acestei necesități, demonstrându-le ineficienta mecanismului actual de utilizare a suportului extern.
Modul de utilizare a mijloacelor urmează să fie decis nu în cadrul administrației prezidențiale și nici în cadrul ședințelor structurii-fantomă “Consiliul național pentru controlul utilizării finanțării externe” convocate de șeful statului. Aceste chestiuni urmează să fie soluționate în teritorii, adică în raioane și în primării. Republicanii insistă ca toate deciziile de utilizare a banilor — pentru promovarea în continuare a reformelor, eficientizarea activității administrației publice, dezvoltarea infrastructurii, reducerea sărăciei sau în alte scopuri — să fie luate nu de cinovnicii angajați de către guvernare, ci direct de către aleșii locali din raion sau oraș (sat).
Doar în acest caz impactul tuturor proiectelor realizate cu concursul donatorilor externi — reabilitarea rețelei de drumuri, restabilirea și construcția noilor obiective de menire social-culturală, ameliorarea asigurării cu apă potabilă etc. — va fi vizibil pentru cetățeni în toate colțurile acestei țări.
În opinia Partidului Popular Republican, alegerile locale din anul 2007 trebuie să semnifice lansarea procesului de soluționare a celei mai stringente probleme a elitei politice moldovenești — înnoirea componenței acesteia.
Pe parcursul ultimilor 15 ani, în fiecare raion s-au creat grupuri ale activiștilor politici, care asemeni giruetelor se orientează după “starurile” politice de la Chișinău. Apusul “starului” înseamnă neapărat și discreditarea “sateliților” locali ale acestuia în ochii populației. În fine, raioanele Moldovei s-au pomenit la cheremul activiștilor locali ai PCRM. Pe alocuri aceștia sunt susținuți cu multă servilitate de către activiștii PPCD și PDM, care nu au dorit să de detașeze de politica trădătoare a liderilor săi.
Iată de ce înnoirea calitativă a elitelor politice regionale este unul dintre obiectivele politice de bază, pe care le urmărește PPR la aceste alegeri. Dar acesta va fi doar primul pas. În continuare, bazându-ne pe noii politicieni locali și cu concursul acestora, vom purcede la cel de-al doilea pas — schimbarea elitei politice în centru după alegerile parlamentare din anul 2009.
Exemplul pozitiv de alegere a Bașcanului Găgăuziei în decembrie 2006 demonstrează că acest pas este posibil! PCRM poate fi învins, în pofida persecutării candidaților din partea opoziției, în ciuda utilizării de către autorități a resurselor administrative, polițienești și financiare. Iar pentru aceasta este important ca persoanele, care vor candida la alegerile locale din anul 2007 sub drapelul PPR, să nu uite principalul: republicanii vin la putere pentru a servi poporul! Pentru a fi alături de popor și a-i apăra drepturile!
Anume acesta este datoria și predestinarea lor în calitate de viitori consilieri și primari.
DIN PARTEA BIROULUI EXECUTIV AL PPR: Scopurile de program “Alături de oameni, apărându-le drepturile” au fost aprobate la ședința din 20 ianuarie 2007 a Consiliului Republican al PPR. Acestea constituie platforma de bază a partidului nostru pentru alegerile locale din primăvara acestui an. În afară de aceste teze, pentru fiecare localitate rurală sau oraș, unde avem candidați la funcțiile de primari și consilieri, trebuie să fie elaborată o platformă electorală aparte, care să conțină propuneri concrete, pornind de la specificul localității respective. Consiliul Republican a recomandat tuturor filialelor și organizațiilor locale (primare) ale partidului să nu includă în cadrul acestor platforme electorale promisiuni imposibil de îndeplinit, ci să se concentreze asupra unor obiective, care por fi realizate pe parcursul următorilor patru ani.