Alegeri parlamentare în Moldova | 2010 | 29 iulie 2009 | 5 aprilie 2009 | 2005 | 2001 | 1998 | 1994

Electorala 2011 | Başcan 2010 | Referendum 2010 | Electorala 2007 | Partide politice | Comentarii | E-journal | ADEPT

Alegeri / Găgăuzia 2008 / Comentarii /

Comentariu politic al agenţiei “Infotag”, 30 aprilie 2008

La sfîrşitul lunii martie au avut loc alegeri pentru Adunarea Populară a Găgăuziei (APG) — un eveniment de importanţă majoră pentru unitatea teritorial-administrativă din sudul Moldovei, dar şi pentru restul republicii. Motivul este simplu — aceste alegeri, ca şi alegerile pentru autorităţile locale ale republicii, care au avut loc acum un an, urmau să stabilească tendinţele de dezvoltare a vieţii politice şi ultimele schimbări în stările de spirit ale electoratului.

Partidele politice au demarat demult pregătirile de principalul eveniment politic al perioadei de patru ani — alegerile parlamentare din anul 2009, aşa că pentru ele este foarte important să surprindă schimbarea din dispoziţia alegătorilor, ca să reacţioneze atent la toate doleanţele.

Precum deseori se întîmplă înainte de alegeri, nu am dus lipsă de prognoze, dar precum deseori se întîmplă după alegeri, a trebuit să constatăm că nu s-a trecut nici fără surprize.

La alegeri au participat în total 10 partide politice şi o mulţime de candidaţi independenţi. Lupta principală pentru mandatele de deputat în parlamentul găgăuz s-a dat între Partidul Comuniştilor, adepţii başcanului în exerciţiu, Mihail Formuzal, care conduce Mişcarea Socială “Edinaia Gagauzia”, şi candidaţii orientaţi spre liderul de la Comrat, Nicolae Dudoglo.

Pînă la alegeri, mulţi vedeau favoritul în başcanul în exerciţiu, menţionînd că mulţi candidaţi locali susţin anume “Edinaia Gagauzia”. Destul de sceptic erau apreciate şansele reprezentanţilor Partidului Comuniştilor, care, de la un scrutin la altul, îşi cedau constant poziţiile în regiune şi au pierdut cu desăvîrşire alegerile pentru postul de şef al Autonomiei Găgăuze, care au avut loc acum un an. În acest context, distribuţia puterilor după alegeri s-a dovedit a fi destul de surprinzătoare.

Urmare a două tururi de scrutin, în APG au fost aleşi 21 de deputaţi independenţi, 10 reprezentanţi ai PCRM, cite doi reprezentanţi din Partidul Democrat şi Mişcarea Social-Politică “Ravnopravie”. O atare distribuţie este pe deplin favorabilă pentru comunişti, care au luptat cu succes pentru mandate în parlament în al doilea tur de scrutin. Pe 16 martie, PCRM a obţinut doar 3 mandate dintre 18 aleşi în primul tur, pe cînd cu două săptămîni mai tîrziu candidaţii din acest partid au obţinut 7 mandate de deputat din 17.

Observatorii spun că PCRM împreună cu adepţii săi deschişi din rîndul candidaţilor independenţi au obţinut cel puţin 15–17 dintre 35 mandate din APG. Totodată, reprezentanţii “Edinaia Gagauzia” şi-au asigurat împreună cu mişcarea “Ravnopravie” 8 mandate. Din cei 10 deputaţi noi rămaşi, cel puţin, o jumătate sînt adepţii fermi ai primarului de Comrat, Nicolai Dudoglo.

Astfel, distribuţia puterilor în noul legislativ găgăuz va depinde de faptul la cine va adera aşa-zisul “bloc Dudoglo” şi cum se vor comporta cinci-şase deputaţi rămaşi. Deşi, după lege, prima şedinţă a noii APG urmează să aibă loc în termen de o lună, deputaţii nou-aleşi nu se prea grăbesc să-şi ocupe locurile. Şi asta pentru că acum la Comrat are loc “o mare tocmeală politică” — jucătorii principali caută să atragă adepţi, ca să formeze majoritatea parlamentară. Anume această majoritate va alege preşedintele APG, va forma Executivul şi autorităţile autonomiei pentru următorii patru ani. De aceste autorităţi va depinde, în mare măsură, mersul campaniei electorale a anului 2009.

Aceasta se înţelege şi în autonomie, şi la Chişinău. Partidele politice sînt extrem de interesate să obţină puterea la Comrat.

Partidul Comuniştilor (PCRM), care nu are de gînd să cedeze puterea, a lansat o declaraţie speciale privind situaţia din Găgăuzia, în care s-a obligat “să realizeze angajamentele asumate în timpul campaniei electorale şi să urmeze ferm linia strategică definită în platforma electorală a PCRM”.

După alegri, aleşii poporului din PCRM au amintit că programul lor “O ţară puternică — o Găgăuzie puternică” prevede realizarea programelor de gazificare, de alimentare cu apă, de reparaţii şi construcţii de drumuri, computerizare a instituţiilor de învăţămînt, implementarea unei serii de programe sociale pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor regiunii.

Acum, deputaţii continuă “consultările”, căutînd să se tocmească în privinţa unor condiţii cît mai avantajoase pentru constituirea coaliţiei. Principalul obiect de discuţii este fotoliul de spicher al parlamentului local. Primarul de Comrat, Nicolai Dudoglo, încă pînă la alegeri nu îşi ascundea pretenţiile să conducă legislativul autonomiei. Unele surse din autonomie afirmau chiar că încă după alegerile de başcan din anul 2006, cînd Dudoglo în turul doi a cedat nesemnificativ în faţa lui Mihail Formuzal, cei doi ar fi încheiat o înţelegere de colaborare neoficială, prin care Dudoglo ar urma să fie promovat primul în postul de preşedintele al APG.

Cu puţin timp înainte de alegeri, opiniile asupra vieţii viitoare foştilor concurenţi electorali s-au reîmpărţit. Astfel, dacă va învinge “Edinaia Gagauzia”, Mihail Formuzal plănuia să-l numească conducător al parlamentului local pe Fiodor Gagauz, principalul ideolog al mişcării sale.

Aşa cum nimeni nu a obţinut majoritatea absolută, negocierile de constituire a coaliţiei s-au lungit. Multe vor depinde de poziţia lui Nicolai Dudoglo şi a adepţilor săi. Divergenţele radicale cu Formuzal, care s-au manifestat înainte de alegeri, abia de vor contribui la stabilirea consensului între aceste două figuri cheie de pe actualul eşichier politic al autonomiei. Dar chiar dacă ei se vor înţelege unul cu altul, vor mai trebui atraşi şi deputaţi independenţi.

Nici comuniştii nu intenţionează să se împace cu rolul de opoziţionişti, căutînd să atragă de partea lor fie deputaţi independenţi, fie două-trei persoane din rîndul adepţilor lui Dudoglo. Comuniştii au mai multe şanse să formeze o coaliţie şi să menţină influenţa în APG. Aici îşi va da concursul şi puterea locală, care are posibilităţi importante de influenţare a situaţiei din autonomie.

Se pare că dezlegarea va surveni chiar în zilele apropiate, cînd urmează să aibă loc prima şedinţă a noii APG. Dar şi acum este cert că problema va fi rezolvată prin împărţirea portofoliilor. Aceasta se va solda cu constituirea unei noi coaliţii, comuniste sau anticomuniste. Experienţa consiliilor raionale, orăşeneşti şi locale, care au fost formate în multe localităţi după alegerile din anul 2007, arată că asemenea alianţe în R.Moldova se bazează pe interese înguste şi nu sînt prea durabile.